cromatină - explicat in DEX

cromatină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. – Din fr. chromatine.

cromatină (Dicționar de neologisme, 1986)
CROMATÍNĂ s.f. Substanță colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de rețea. [< fr. chromatine].

cromatină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMATÍNĂ s. f. granulație colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului. (< fr. chromatine)

cromatină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CROMATÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. khromat- „culoare”) s. f. 1. (HIST.) Substanță alcătuită în special din nucleoproteide (deoxiriboză, riboză), reprezentând componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și plante și avînd o mare afinitate pentru coloranții bazici; în timpul diviziunii celulare se concentrează în cromozomi. 2. (GENET.) C. sexuală = formațiune triunghiulară sau planconvexă întîlnită în nucleul somatic în mamiferele placentare de sex feminin. Reprezintă rezultatul condensării unui cromozom de sex X, la începutul dezvoltării intrauterine.

cromatină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cromatínă s. f., g.-d. art. cromatínei

cromatină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. — Din fr. chromatine.