cromatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj.,
s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (
Fiz.)
Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
2. (
Muz.; în sintagmele)
Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri.
Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat).
II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor.
2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din
fr. chromatique.