cromatic - explicat in DEX

cromatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.

cromatic (Dicționar de neologisme, 1986)
CROMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ◊ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ◊ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique].

cromatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la culori, la colorit. 2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. s. f. 1. arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit. (< fr. chromatique)

cromatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cromátic, -ă adj. (vgr. hromatikós, d. hróma, coloare [!]). Fiz. Relativ la colorĭ și nuanțele lor. Muz. Gamă cromatică, compusă din semitonuri. V. diatonic). S. f., pl. ĭ saŭ e. Știința colorilor.

cromatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj. I. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). – Din fr. chromatique.

cromatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cromátic adj. m., pl. cromátici; f. cromátică, pl. cromátice

cromatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cromatic a. 1. Fiz. cu privire la colori și la nuanțele lor; 2. Muz. compus dintr’o serie de semi-tonuri: gamă cromatică.

cromatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. — Din fr. chromatique.