cromatare - explicat in DEX

cromatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMATÁRE s. f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați¹. – Din cromat¹.

cromatare (Dicționar de neologisme, 1986)
CROMATÁRE s.f. Operația de acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, pentru a le da un anumit aspect și anumite calități (inoxidabilitate, luciu etc.) [După fr. chromatage].

cromatare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMATÁRE s. f. acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, rezistent la coroziune. (după fr. chromatage)

cromatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cromatáre s. f., g.-d. art. cromatắrii

cromatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMATÁRE s. f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați¹. — Din cromat¹.