cromat - explicat in DEX

cromat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMÁT¹, cromați, s. m. Sare a acidului cromic. – Din fr. chromate.

cromat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMÁT², -Ă, cromați, -te, adj. Care conține crom; acoperit cu un strat de crom. Oțel cromat. – V. croma.

cromat (Dicționar de neologisme, 1986)
CROMÁT, -Ă adj. Care conține crom, care este acoperit cu un strat subțire de crom. // s.m. Sare a acidului cromic. [< fr. chromate].

cromat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMÁT¹ s. m. sare a acidului cromic. (< fr. chromate)

cromat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMAT²(O)- elem. crom²(o)-.

cromat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cromát n., pl. e, și m. Chim. Sare compusă din acidu cromic și o bază.

cromat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cromát s. m., pl. cromáți

cromat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMÁT¹, cromați, s. m. Sare a acidului cromic. — Din fr. chromate.

cromat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMÁT², -Ă, cromați, -te, adj. Care conține crom; acoperit cu un strat de crom. Oțel cromat. — V. croma.