cromare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMÁRE, cromări, s. f. Acțiunea de
a croma și rezultatul ei; cromaj. –
V. croma.cromare (Dicționar de neologisme, 1986)CROMÁRE s.f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. [<
croma].
cromare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromáre s. f.,
g.-d. art. cromắrii; pl. cromắricromare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMÁRE, cromări, s. f. Acțiunea de
a croma și rezultatul ei; cromaj. —
V. croma.