cromaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMÁJ s. n. Operație industrială constând din acoperirea metalelor cu un strat de crom, pentru a le face rezistente la coroziune și la uzură sau pentru a le da un aspect frumos; cromare. – Din
fr. chromage.cromaj (Dicționar de neologisme, 1986)CROMÁJ s.n. Operație industrială care constă în depunerea unui strat subțire de crom pe suprafața unui metal. [< fr.
chromage].
cromaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMÁJ s. n. cromare. (< fr.
chromage)
cromaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromáj s. n.cromaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMÁJ s. n. Operație industrială constând din acoperirea metalelor cu un strat de crom, pentru a le face rezistente la coroziune și la uzură sau pentru a le da un aspect frumos; cromare. — Din
fr. chromage.