cromafin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMAFÍN, -Ă, cromafini, -e, adj. Care se colorează ușor, care prinde ușor coloranți. – Din
fr. chromaffine.cromafin (Dicționar de neologisme, 1986)CROMAFÍN, -Ă adj. Care se colorează ușor, de care coloranții se prind ușor. [< fr.
chromaffine].
cromafin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMAFÍN, -Ă adj. (despre celule) care se colorează ușor, de care coloranții se prind ușor. (< fr.
chromaffine)
cromafin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cromafín (cro-ma-/crom-a-) adj. m.,
pl. cromafíni; f. cromafínă, pl. cromafínecromafin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMAFÍN, -Ă, cromafini, -e, adj. Care se colorează ușor, care prinde ușor coloranți. — Din
fr. chromaffine.