croma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMÁ, cromez, vb. I.
Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. – Din
crom. Cf. fr. chromer.croma (Dicționar de neologisme, 1986)CROMÁ vb. I. tr. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom. [< fr.
chromer].
croma (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMÁ vb. tr. a acoperi o piesă, un obiect de metal cu un strat subțire de crom. (< fr.
chromer)
croma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cromeázăcroma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMÁ, cromez, vb. I.
Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. — Din
crom. Cf. fr. c h r o m e r.