croitorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROITORÍE, (
2)
croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (
1).
2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [
Pr.:
cro-i-] –
Croitor +
suf. -ie.croitorie (Dicționaru limbii românești, 1939)croitoríe f. Meseria de croitor. Atelieru saŭ prăvălia luĭ.
croitorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croitoríe (cro-i-) s. f.,
art. croitoría, g.-d. art. croitoríei; (ateliere)
pl. croitoríi, art. croitoríilecroitorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)croitorie f.
1. meseria de croitor;
2. atelierul sau magazinul său.
croitorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROITORÍE, (
2)
croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1).
2. Atelier unde se lucrează haine, rochii etc. [
Pr.:
cro-i-] —
Croitor +
suf. -ie.