croitoreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROITORÉASĂ, croitorese, s. f. Meseriașă sau muncitoare care croiește și coase rochii. [
Pr.:
cro-i-] –
Croitor +
suf. -easă.croitoreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croitoreásă (cro-i-) s. f.,
g.-d. art. croitorései; pl. croitorésecroitoreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROITOREÁSĂ, croitorese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor, al rochiilor etc. [
Pr.:
cro-i-] —
Croitor +
suf. -easă.