croitor - explicat in DEX

croitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROITÓR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

croitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
croitor, croitori s. m. (eufem.) hoț de buzunare.

croitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
croitór m. Care croĭește și coase haĭne. – Fem. -eásă, pl. ese.

croitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
croitór (cro-i-) s. m., pl. croitóri

croitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
croitor m. 1. cel ce croiește și coase; 2. insecta numită capricorn.

croitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROITÓR, croitori, s. m. 1. Bărbat care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] — Croi² + suf. -tor.