croit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROÍT s. n. Faptul de
a croi2. –
V. croi2.croit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croít s. n.croit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)croit a.
1. fasonat:
haină bine croită; 2. fig. limbă croită după firea poporului.
croit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROÍT s. n. Faptul de
a croi2 —
V. croi2.