crocodil - explicat in DEX

crocodil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROCODÍL, crocodili, s. m. 1. Reptilă uriașă din ordinul crocodilienilor, care trăiește în fluviile din țările tropicale, cu corpul acoperit de plăci osoase, cu coadă lungă și cap alungit, cu fălci lungi și dinți puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plâns prefăcut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe șinele de cale ferată și folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, acționând fluierul locomotivei în mers. 3. Clește cu care, în laborator, se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară folosirii lor. 4. Clemă de forma unui cleștișor cu fălci dințate, folosit pentru realizarea unor legături electrice temporare și demontabile. – Din fr. crocodile, lat. crocodilus.

crocodil (Dicționar de neologisme, 1986)
CROCODÍL s.m. 1. Reptilă sauriană amfibie, foarte mare, care trăiește pe lângă fluviile din țările tropicale (în special pe malurile Nilului). ◊ (Fam.) Lacrimi de crocodil = plâns prefăcut, ipocrit. 2. Dispozitiv de comandă automată pentru semnalizarea, pe locomotiva unui tren în mers, a poziției semnalelor de acoperire a liniei. 3. Clemă folosită pentru legături electrice provizorii. [Cf. fr. crocodile, lat. crocodilus].

crocodil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROCODÍL s. m. 1. reptilă mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu plăci osoase, cu coadă lungă și cap alungit. ♦ (fam.) lacrimi de ~ = plâns prefăcut, ipocrit. 2. dispozitiv de comandă automată pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren în mers, a poziției semnalelor de acoperire a liniei. ◊ (mar.) dispozitiv cu care se imobilizează o parâmă. 3. clemă pentru legături electrice provizorii. (< fr. crocodile, lat. crocodilus)

crocodil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*crocodíl m., pl. lĭ (lat. crocodilus, d. vgr. krokódeilos, cuv. egiptenesc. V. corcodel). Un reptil colosal de forma șopîrleĭ, lung pînă la opt metri și cu niște solzĭ foarte rezistențĭ. Trăĭește în marile fluvii ale Africiĭ (V. caĭman). Vechiĭ Egiptenĭ îl consideraŭ ca sfînt. V. reptil.

crocodil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crocodíl s. m., pl. crocodíli

crocodil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crocodil m. sopârlă mare, amfibie (lunga de 7—8 m.) din țările calde ale Africei, foarte periculoasă; lacrimi de crocodil, lacrimi ipocrite.

crocodil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROCODÍL, crocodili, s. m. 1. Reptilă uriașă din ordinul crocodilienilor, care trăiește în fluviile din țările tropicale, cu corpul turtit dorso-ventral, acoperit de plăci osoase, cu coadă lungă și cap alungit, cu fălci lungi și dinți puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plâns prefăcut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe șinele de cale ferată și folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, acționând fluierul locomotivei în mers. 3. Clește cu care, în laborator, se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară folosirii lor. 4. Clemă de forma unui cleștișor cu fălci dințate, folosit pentru realizarea unor legături electrice temporare și demontabile. — Din fr. crocodile, lat. crocodilus.