crocant - explicat in DEX

crocant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROCÁNT, -Ă, crocanți, -te, adj. (Despre unele alimente) Care crănțăne când este mestecat; tare și bine prăjit sau copt. – Din fr. croquant.

crocant (Dicționar de neologisme, 1986)
CROCÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre alimente) Care se sfărâmă cu ușurință, făcând zgomot când este zdrobit de dinți. [< fr. croquant].

crocant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROCÁNT, -Ă adj. (despre alimente) care face zgomot când este zdrobit în dinți. (< fr. croquant)

crocant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crocánt adj. m., pl. crocánți; f. crocántă, pl. crocánte

crocant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROCÁNT, -Ă, crocanți, -te, adj. (Despre unele alimente) Care crănțăne când este mestecat; tare și bine prăjit sau copt. — Din fr. croquant.