croazieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROAZIÉRĂ, croaziere, s. f. 1. Călătorie (de plăcere) pe mare.
2. Regim de zbor al unei aeronave care evoluează la o viteză mai mică de viteza maximă. [
Pr.:
-zi-e-] – Din
fr. croisière.croazieră (Dicționar de neologisme, 1986)CROAZIÉRĂ s.f. 1. Călătorie (turistică) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (
Rar) Acțiunea de patrulare pe mare în timp de război de către o navă militară.
2. Viteză de croazieră = regim de zbor al unui avion la o viteză mai mică decât cea maximă, pentru a se reduce uzura și consumul de combustibil; (
p. ext.) viteză de drum a unui autoturism. [Pron.
croa-zi-e-. / < fr.
croisière].
croazieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROAZIÉRĂ s. f. 1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiții normale, pe un parcurs lung. 3. acțiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară. (< fr.
croisière)
croazieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croaziéră (croa-zi-e-) s. f.,
g.-d. art. croaziérei; pl. croaziérecroazieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROAZIÉRĂ, croaziere, s. f. 1. Călătorie (de plăcere) pe mare.
2. Regim de zbor al unei aeronave care evoluează la o viteză mai mică față de viteza maximă. [
Pr.:
-zi-e-] — Din
fr. croisière.