croială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină; tăietură, croi
1.
2. Fig. Fel de a fi; caracter.
3. (
Înv.) Plan, arhitectură. [
Pr.:
cro-ia-] –
Croi2 +
suf. -eală.croială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croiálă s. f.,
g.-d. art. croiélii; pl. croiélicroială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROIÁLĂ, croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină; tăietură, croi
1.
2. Fig. Fel de a fi; caracter.
3. (
Înv.) Plan, arhitectură. [
Pr.:
cro-ia-]
— Croi2 +
suf. -eală.croĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)croĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea și modu de a croi:
haĭna are croĭală bună. Fig. Formă, tip:
urîtă croĭală de om!