criță - explicat in DEX

criță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ◊ (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc'a.

criță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
críță, s. f. – Oțel. Rut. kricja (Cihac, II, 84; DAR).

criță (Dicționaru limbii românești, 1939)
críță f., pl. e (rus. krica, oțel). Est. Oțel. Adv. Fam. Beat criță, beat mort, beat turtă.

criță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
críță, s.f. – Oțet. – Din ucr. kryc’a.

criță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
críță (reg.) s. f., g.-d. art. críței

criță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
criță f. Mold. oțel foarte tare: au inimă de criță AL. [Rus. KRIȚA].

criță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ◊ (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. — Din ucr. kryc’a.