cristei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRISTÉI, cristei, s. m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu-roșcat, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare
(Crex crex). ◊ Compus:
cristei-de-baltă = pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu
(Rallus aquaticus). [
Var.:
crâstél, cârstél s. m.] – Din
sl. krastĕlĩ.cristei (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cristéi1, cristéiuri, s.n. (reg.) unealtă de pescuit; crâsnic, cristac.
cristei (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cristéi2, cristéi, s.m. (reg.)
1. pasăre cu glasul răgușit; cârstei.
2. nume de joc (la priveghi).
cristeĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cristéĭ și
cristél m., pl.
eĭ (vrom.
crăsteĭ, d. vsl.
krastelĭ).
Est. O pasăre din ordinu celor cu picĭoroange, ceva maĭ mare de cît prepelița și trăitoare pin [!] cîmpiĭ (
crex pratensis). Există și o varietate de baltă. – În sud
cîrsteĭ.cristei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cristéi/cristél s. m.,
pl. cristéi, art. cristéiicristei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRISTÉI, cristei, s. m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu și cu aripile roșcate, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților
(Crex crex). ◊ Compus:
cristei-de-baltă = pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu
(Rallus aquaticus). [
Var.:
crâstél, cârstél s. m.] — Din
sl. krastĕlĭ.