cristalometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRISTALOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor (
2). – Din
fr. cristallométrie.cristalometrie (Dicționar de neologisme, 1986)CRISTALOMETRÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor. [Gen.
-iei. / < fr.
cristallométrie, cf. gr.
krystallos – gheață,
metron – măsură].
cristalometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRISTALOMETRÍE s. f. disciplină care studiază formele geometrice ale cristalelor. (< fr.
cristallométrie)
cristalometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cristalometríe (-me-tri-) s. f.,
art. cristalometría, g.-d. cristalometríi, art. cristalometríeicristalometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRISTALOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor (
2). — Din
fr. cristallométrie.