cristaloid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRISTALOÍD, -Ă, cristaloizi, -de, adj.,
s. m. 1. Adj. Care are înfățișarea unui cristal (
2), care seamănă cu un cristal.
2. S. m. Substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece prin membrane vegetale sau animale; substanță cristalizată. [
Pl. și: (
2, n.)
cristaloide] – Din
fr. cristalloïde.cristaloid (Dicționar de neologisme, 1986)CRISTALOÍD s.m. (op.
coloid) Substanță în soluție care poate trece printr-o membrană de pergament. //
adj. Cu aspect de cristal. [Pron.
-lo-id. / < fr.
cristalloïde, cf. gr.
krystallos – cristal,
eidos – aspect].
cristaloid (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRISTALOÍD, -Ă I.
adj. cu aspect de cristal. II. s. m. 1. substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece printr-o membrană vegetală sau animală. 2. capsulă a țesutului cristalinian. II. s. n. pl. incluziuni proteice asemănătoare cristalelor din celulele unor semințe. (< fr.
cristalloïde)
cristaloid (Dicționaru limbii românești, 1939)*cristaloíd, -ă adj. (vgr.
krystalloeidés). Care seamănă a cristal:
peatră [!] cristaloidă.cristaloid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cristaloíd1 adj. m.,
pl. cristaloízi; f. cristaloídă, pl. cristaloídecristaloid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cristaloíd2 s. m.,
pl. cristaloízicristaloid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRISTALOÍD, -Ă, cristaloizi, -de, adj.,
s. m. 1. Adj. Care are înfățișarea unui cristal (2), care seamănă cu un cristal.
2. S. m. (
Înv.) Substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece prin membrane vegetale sau animale; substanță cristalizată. [
Pl. și: (
n.)
cristaloide] — Din
fr. cristalloïde.