cristalogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. Studiu care se ocupă cu condițiile de formare a cristalelor (
2).
2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. –
Cf. fr. cristallogénie.cristalogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)CRISTALOGENÉZĂ s.f. 1. Studiul condițiilor de formare a cristalelor (
2) [în DN]; cristalogenie.
2. Formarea cristalelor în natură; cristalizare. [Cf. fr.
cristallogénie < gr.
krystallos – gheață,
gennan – a naște].
cristalogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. studiul formării cristalelor
1(1); cristalogenie. 2. formarea cristalelor în natură. (după fr.
cristallogénie)
cristalogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cristalogenéză s. f.,
g.-d. art. cristalogenézeicristalogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. Studiul condițiilor de formare a cristalelor (2).
2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. —
Cf. fr. cristallogénie.