cristalit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRISTALÍT, cristalite, s. n. Monocristal de dimensiuni mici, care intră în alcătuirea unui corp policristalin. – Din
germ. Kristallite.cristalit (Dicționar de neologisme, 1986)CRISTALÍT s.n. Monocristal de dimensiuni mici care intră în structura unui corp policristalin. [< germ.
Kristallite].
cristalit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRISTALÍT s. n. cristal mic incomplet format, care intră în structura unui corp policristalin. (< fr.
cristallite)
cristalit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cristalít s. n.,
pl. cristalítecristalit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRISTALÍT, cristalite, s. n. Monocristal de dimensiuni mici, care intră în alcătuirea unui corp policristalin. — Din
germ. Kristallite.