cristalin - explicat in DEX

cristalin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

cristalin (Dicționar de neologisme, 1986)
CRISTALÍN s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cristallin].

cristalin (Dicționar de neologisme, 1986)
CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin].

cristalin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

cristalin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cristalin, -ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystállinus, vgr. krystállinos; it. cristallino). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu: ape cristaline. Relativ la cristalinu ochĭulu. Anat. S. n., pl. e și urĭ. Parte lenticulară a ochĭuluĭ care aduce pe retină imaginea obĭectelor.

cristalin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cristalín¹ adj. m., pl. cristalíni; f. cristalínă, pl. cristalíne

cristalin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cristalín² s. n., pl. cristalíne

cristalin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cristalin a. străvăzător, limpede, ca cristalul: apă cristalină. ║ n. partea lenticulară și transparentă a ochiului.

cristalin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] — Din fr. cristallin.