crispa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRISPÁ, crispéz, vb. I.
Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleșta (din cauza unei tensiuni nervoase). – Din
fr. crisper, lat. crispare.crispa (Dicționar de neologisme, 1986)CRISPÁ vb. I. tr., refl. A (se) contracta involuntar, a (se) încleșta. [< fr.
crisper].
crispa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRISPÁ vb. refl. a se contracta involuntar, a se încleșta. (< fr.
crisper, lat.
crispare)
crispa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!crispá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se crispeázăcrispa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRISPÁ, crispéz, vb. I.
Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleșta (din cauza unei tensiuni nervoase). — Din
fr. crisper, lat. crispare.