criptonim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIPTONÍM, -Ă, criptonimi, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Cu nume ascuns.
2. S. n. Nume împrumutat, imaginar sau reprezentat prin inițiale, cu care un autor își semnează o lucrare, o operă de artă etc.; pseudonim.
3. S. n. Lucrare semnată cu un criptonim (
2). – Din
fr. cryptonyme.criptonim (Dicționar de neologisme, 1986)CRIPTONÍM, -Ă adj. Cu nume ascuns. //
s.n. Semn convențional (inițiale, cifre, anagramă etc.) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ♦ Scriere semnată cu un asemenea nume. [< fr.
cryptonyme, cf. gr.
kryptos – ascuns,
onoma – nume].
criptonim (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIPTONÍM, -Ă I.
adj. cu nume ascuns. II. s. n. semn convențional (inițiale, cifre, anagramă) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ◊ scriere semnată cu un asemenea nume. (< fr.
cryptonyme)
criptonim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!criptoním1 (crip-to-/cript-o-) adj. m.,
pl. criptoními; f. criptonímă, pl. criptonímecriptonim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!criptoním2 (crip-to-/cript-o-) s. n.,
pl. criptonímecriptonim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIPTONÍM, -Ă, criptonimi, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Cu nume ascuns.
2. S. n. Nume împrumutat, imaginar sau reprezentat prin inițiale, cu care un autor își semnează o lucrare, o operă de artă etc.; pseudonim.
3. S. n. Lucrare semnată cu un criptonim (2). — Din
fr. cryptonyme.