criptogamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIPTOGÁMĂ, criptogame, s. f.,
adj. 1. S. f. (La
pl.) Grup mare de plante inferioare, lipsite de flori, care au drept caracteristică înmulțirea prin spori; (și la
sg.) plantă care face parte din acest grup.
2. Adj. Care aparține criptogamelor (
1), privitor la criptogame. – Din
fr. cryptogame.criptogamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criptogámă1 adj. f.,
pl. criptogámecriptogamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criptogámă2 (plantă)
s. f.,
g.-d. art. criptogámei; pl. criptogámecriptogamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIPTOGÁMĂ, criptogame, s. f.,
adj. 1. S. f. (La
pl.) Grup mare de plante inferioare, lipsite de flori, care au drept caracteristică înmulțirea prin spori; (și la
sg.) plantă care face parte din acest grup.
2. Adj. Care aparține criptogamelor (1), privitor la criptogame. — Din
fr. cryptogame.