crioscopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIOSCOPÍE s. f. Metodă de determinare a greutății moleculare a unei substanțe prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare a acelei substanțe într-un solvent. [
Pr.:
cri-o-] – Din
fr. cryoscopie.crioscopie (Dicționar de neologisme, 1986)CRIOSCOPÍE s.f. Metodă de determinare a greutății moleculare a unei substanțe prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare a acelei substanțe într-un solvent; criometrie. [< fr.
cryoscopie, cf. gr.
kryos – frig,
skopein – examinare].
crioscopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIOSCOPÍE s. f. criometrie. (< fr.
cryoscopie)
crioscopie (Dicționaru limbii românești, 1939)*crioscopíe f. (vgr.
krýos, gheață [!], și
-scopie ca´n
episcopie). Acea parte a fiziciĭ care studiază legile înghețăriĭ disoluțiunilor saline.
crioscopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!crioscopíe (cri-os-co-/-o-sco-) s. f.,
art. crioscopía, g.-d. crioscopíi, art. crioscopíeicrioscopie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIOSCOPÍE s. f. Metodă de determinare a greutății moleculare a unei substanțe prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare a acelei substanțe într-un solvent. [
Pr.:
cri-o-] — Din
fr. cryoscopie.