criocauter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIOCAUTÉR, criocautere, s. n. Instrument pentru distrugerea unor țesuturi patologice cutanate, prin congelare cu ajutorul zăpezii carbonice. [
Pr.:
cri-o-ca-u-] – Din
fr. cryocautère.criocauter (Dicționar de neologisme, 1986)CRIOCAUTÉR s.n. (
Med.) Instrument pentru cauterizare cu ajutorul temperaturilor joase. [Pron.
cri-o-ca-u-. / < fr.
cryocautère].
criocauter (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIOCAUTÉR s. n. instrument pentru cauterizare cu ajutorul temperaturilor joase. (< fr.
cryocautère)
criocauter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criocautér (cri-o-ca-u-) s. n.,
pl. criocautérecriocauter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIOCAUTÉR, criocautere, s. n. Instrument pentru distrugerea unor țesuturi patologice cutanate, prin congelare cu ajutorul zăpezii carbonice. [
Pr.:
cri-o-ca-u-] — Din
fr. cryocautère.