criminal - explicat in DEX

criminal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRIMINÁL², -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist². ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

criminal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRIMINÁL¹, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

criminal (Dicționar de neologisme, 1986)
CRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

criminal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

criminal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă.

criminal (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).

criminal (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.

criminal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
criminál¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; adj. f., s. f. criminálă, pl. criminále

criminal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
criminál² (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. crimináluri

criminal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.