crijac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIJÁC, crijaci, s. m. (
Înv.) Cruciat. – Din
ucr. kryzak.crijac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crijác (crijáci), s. m. (Înv.) Încrucișat.
Pol. Krzyzak, der din
sl. križĭ „cruce”.
Sec. XVII.
crijac (Dicționaru limbii românești, 1939)crijác m. (pol.
krzyžak, d.
krzyž, vsl.
križĭ, cruce. V.
scrijilesc, cruce).
Vechĭ. Cruciat.
crijac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crijác (
înv.)
s. m.,
pl. crijácicrijac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIJÁC, crijaci, s. m. (
Înv.) Cruciat. — Din
ucr. kryzak.