cridă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRÍDĂ,cride, s. f. (Reg.) Cretă. – Din ucr. krijda.
cridă(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) crídă (críde), s. f. – Faliment, crah. Germ. Krida (DAR). În Trans., înv.
cridă(Dicționaru limbii românești, 1939) crídă, V. cretă.
cridă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crídă (reg.) s. f., g.-d. art. crídei; pl. críde
cridă(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) cridă f. Mold. cretă: podelele par văruite de cridă EM. [Rut. KRIDA].
cridă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRÍDĂ,cride, s. f. (Reg.) Cretă. — Din ucr. krijda.