cric - explicat in DEX

cric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.

cric (Dicționar de neologisme, 1986)
CRIC s.n. Aparat folosit pentru ridicarea greutăților prin împingere în sus. [< fr. cric].

cric (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cric, crícuri, s.n. (reg.) suman scurt și strâmt.

cric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRIC s. n. aparat portativ pentru ridicarea la înălțimi mici a greutăților prin împingere în sus. (< fr. cric)

cric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cric s. n., pl. crícuri

cric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRIC, cricuri, s. n. Aparat portativ, acționat manual, mecanic etc. folosit pentru ridicarea unor greurăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. — Din fr. cric.