criblură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din
fr. criblure.criblură (Dicționar de neologisme, 1986)CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr.
criblure].
criblură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIBLÚRĂ s. f. piatră dură, sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcăminte rutieră. (< fr.
criblure)
criblură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criblúră (cri-blu-) s. f.,
g.-d. art. criblúrii; pl. criblúricriblură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. — Din
fr. criblure.