criță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÍȚĂ s. f. (
Reg.) Oțel. ◊ (Adverbial; în sintagma)
Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din
ucr. kryc'a.criță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)críță, s. f. – Oțel.
Rut. kricja (Cihac, II, 84; DAR).
criță (Dicționaru limbii românești, 1939)críță f., pl.
e (rus.
krica, oțel).
Est. Oțel. Adv.
Fam. Beat criță, beat mort, beat turtă.
criță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)críță, s.f. – Oțet. – Din ucr. kryc’a.
criță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)críță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. críțeicriță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)criță f. Mold. oțel foarte tare:
au inimă de criță AL. [Rus. KRIȚA].
criță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÍȚĂ s. f. (
Reg.) Oțel. ◊ (Adverbial; în sintagma)
Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. — Din
ucr. kryc’a.