crezământ - explicat in DEX

crezământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

crezământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crezămấnt (înv.) s. n., pl. crezămínte

crezământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crezământ n. încredere: nu-i da crezământ.

crezământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezămănt = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. — Crede + suf. -ământ.