crezare - explicat in DEX

crezare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREZÁRE, (rar) crezări, s. f. 1. Încredere. ◊ Expr. A da crezare (cuiva sau la ceva) = a se încrede, a crede pe cineva pe cuvânt. 2. (Înv.) Credință. – Crede + suf. -are.

crezare (Dicționaru limbii românești, 1939)
crezáre f., pl. inuz. ărĭ (d. cred, crez, format ca și născare, perzare, vînzare). Crezămînt: nu-țĭ saŭ crezare.

crezare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crezáre s. f., g.-d. art. crezắrii; pl. crezắri

crezare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crezare f. credință: fuge de faptă bună de cer și de crezare AL.

crezare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREZÁRE, crezări, s. f. 1. Încredere. ◊ Expr. A da crezare (cuiva sau la ceva) = a crede pe cineva pe cuvânt. 2. (Înv.) Credință. — Crede + suf. -are.