crez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREZ, crezuri, s. n. 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, concepția despre viață a cuiva.
2. Ansamblu de învățături sau dogme fundamentale de credință, folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de botez. – Din
crede (derivat regresiv).
crez (Dicționaru limbii românești, 1939)crez n., pl.
urĭ (d.
crez, cred). Credo, declarațiunea religioasă numită și „simbolu credințeĭ” (
Cred într´un Dumnezeŭ ș. a.).
Fig. Principiŭ, regulă de vĭața [!]:
crezu meu e munca.crez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crez s. n.,
pl. crézuricrez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crez n.
1. simbolul credinței care începe cu vorba crez;
2. fig. ceea ce se iea drept regula opiniunilor sale:
crezul politic.crez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREZ, crezuri, s. n. 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, concepția despre viață a cuiva.
2. Mărturisirea credinței față de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, la creștini, folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de botez. — Din
crede (derivat regresiv).