crevetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREVÉTĂ, crevete, s. f. Nume dat mai multor crustacee marine comestibile; caridă. – Din
fr. crevette.crevetă (Dicționar de neologisme, 1986)CREVÉTĂ s.f. Mic rac marin comestibil. [< fr.
crevette].
crevetă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)CREVETĂ, crevete, s.f. Rac de mare cu coadă lungă (
macrură înotătoare), fără clești, aparținând mai multor specii și genuri (
crangonide,
penaeide,
palaemonide); sunt foarte variate în ceea ce privește coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate în roz, dar și ca mărime, unele mici de 4-5 cm, altele de până la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializează pe plan mondial sub denumirile: fr.
crevette, bouquet; engl.
shrimp, prawn, king-prawn; it.
gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ.
Garnele, Krevette, Granat, dar și
Nordseekrabbe (crab din Marea Nordului), în funcție de proveniență și aspect (ca termen comercial, și masc.
crevete, creveți).
crevetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREVÉTĂ s. f. mic crustaceu marin, comestibil, bun înotător. (< fr.
crevette)
crevetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*crevétă f., pl.
e (fr.
crevette, var. din
chevrette, căpriță). Un fel de rac mic cît un gîndac.
crevetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crevetă f. rac mic de mare (=fr.
crevette).