creuzet - explicat in DEX

creuzet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREUZÉT, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obținute în procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset.

creuzet (Dicționar de neologisme, 1986)
CREUZÉT s.n. Vas rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ (Metal.) Recipient dintr-un material refractar, care servește la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset].

creuzet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREUZÉT s. n. 1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte. 2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc. (< fr. creuset)

creuzet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*creuzét n., pl. e (fr. creuset). Chim. Oală de lut, de fer [!], saŭ de platină de topit orĭ de calcinat unele substanțe.

creuzet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
creuzét (cre-u-) s. n., pl. creuzéte

creuzet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREUZÉT, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură (porțelan, șamotă, grafit etc.), folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obținute în procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] — Din fr. creuset.