creton - explicat in DEX

creton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRETÓN, cretoane, s. n. Țesătură imprimată, plină, rezistentă și deasă, fabricată mai ales din in sau din cânepă și folosită pentru huse de mobilă, draperii etc. – Din fr. cretonne.

creton (Dicționar de neologisme, 1986)
CRETÓN s.n. Țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac. [< fr. cretonne, cf. Creton – sat în Normandia].

creton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRETÓN s. n. țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac pentru huse de mobilă, draperii etc. (< fr. crétonne)

creton (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cretón n., pl. oane și urĭ (fr. cretonne, de la Creton, un sat din Normandia). Un fel de pînză groasă cu desemne [!] care se întrebuințează la făcut perdele.la îmbrăcat mobilele ș. a.

creton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cretón s. n., (sorturi) pl. cretoáne

creton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
creton n. pânză foarte trainică a cării bătătură e de cânepă și urzeala de in.

creton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRETÓN, (2) cretoane, s. n. 1. Țesătură imprimată, plină, rezistentă și deasă, fabricată mai ales din in sau din cânepă și folosită pentru huse de mobilă, draperii etc. 2. (La pl.) Sorturi de creton (1). — Din fr. cretonne.