cretinizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRETINIZÁRE s. f. Faptul se
a (se) cretiniza. –
V. cretiniza.cretinizare (Dicționar de neologisme, 1986)CRETINIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cretiniza și rezultatul ei. [<
cretiniza].
cretinizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cretinizáre s. f.,
g.-d. art. cretinizắriicretinizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRETINIZÁRE s. f. Faptul se
a (se) cretiniza. —
V. cretiniza.