cretinism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRETINÍSM s. n. Boală, de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie, cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului, asociată cu o insuficiență a glandei tiroide, care se manifestă prin tulburări în creștere, prin înapoiere mintală etc. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. – Din
fr. crétinisme.cretinism (Dicționar de neologisme, 1986)CRETINÍSM s.n. Boală cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc.; (
curent) tâmpenie, idioție, prostie. [< fr.
crétinisme].
cretinism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRETINÍSM s. n. boală gravă cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc. (< fr.
crétinisme)
cretinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cretinísm s. n.cretinism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cretinism n.
1. boală endemică caracterizată prin micimea taliei, existența unei guși și slăbiciunea minții;
2. imbecilitate completă.
cretinism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRETINÍSM s. n. Boală determinată de insuficiență tiroidiană, manifestată prin înapoiere mintală și prin tulburări de dezvoltare fizică. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. — Din
fr. crétinisme.