cretin - explicat in DEX

cretin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

cretin (Dicționar de neologisme, 1986)
CRETÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].

cretin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRETÍN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)

cretin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s´aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic [!] și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.

cretin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; adj. f., s. f. cretínă, pl. cretíne

cretin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cretin m. 1. cel afectat de cretinism; 2. fig4. om stupid.

cretin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. — Din fr. crétin.