cretan - explicat in DEX

cretan
CRETÁN, -Ă, cretáni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Locuitor din Creta. 2. Adj. Care aparține cretanilor (1) sau Cretei, privitor la cretani sau la Creta. II. S. f. Dialect dorian din Creta antică. (din n. pr. Creta + suf. -an; cf. fr. crétois, it. cretese) [def. și TLF – folosit în corpul DEX]

cretan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Creta. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Creta antică. (după fr. crétois)

cretan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cretán adj. m., s. m., pl. cretáni; adj. f., s. f. cretánă, pl. cretáne

cretan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRETÁN, -Ă, cretani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Creta. 2. Adj. Care aparține Cretei sau cretanilor (1), privitor la Creta sau la cretani.