creta (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CRETA (KRITI) 1. Ins. grecească în
M. Mediterană; 8,3 mii km
2; 502,2 mii
loc. (1981). Oraș
pr.:
Iráklion. Relief muntos calcaros.
Alt. max.: 2.456 m (
vf. Idi).
Expl. de
min. de fier, mangan, azbest, gips. Cereale, tutun, legume, citrice, măslini. Viticultură. Creșterea animalelor. Turism. Aici s-a dezvoltat strălucita civilizație minoică (
sec. 26-25
î. Hr.).
V. egeeană, ară ~. Ocupată de romani (
sec. 1
î. Hr.), insula a fost stăpînită succesiv de bizantini, arabi, cruciați, venețieni și turci. În 1898 a obținut autonomia în cadrul
Imp. Otoman, iar în 1913 a intrat în componența Greciei.
2. Mare în bazinul
M. Egee, cuprinsă între
arh. Ciclade, Pelopones și
ins. cu același nume.
creta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Creta f. vechiul nume al insulei Candia (
Cretan).