creolină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREOLÍNĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, întrebuințată ca dezinfectant. [
Pr.:
cre-o] – Din
fr. créoline.creolină (Dicționar de neologisme, 1986)CREOLÍNĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pământ și folosit în special ca dezinfectant. [Pron.
cre-o-. / cf. it.
creoline, fr.
créoline].
creolină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREOLÍNĂ s. f. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic și persistent, dezinfectant. (< fr.
créoline)
creolină (Dicționaru limbii românești, 1939)*creolínă s., pl.
e (fr.
créoline, d.
cre din
creozot și lat.
óleum, uleĭ). Un fel de uleĭ scos din catran.
creolină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creolínă (cre-o-) s. f.,
g.-d. art. creolíneicreolină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREOLÍNĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, folosită ca dezinfectant. [
Pr.:
cre-o-] — Din
fr. créoline.