crengurea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRENGUREÁ,crengurele, s. f. (Rar) Crenguță. – Creangă + suf. -urea.
crengurea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crengureá (pop.) s. f., art. crengureáua, g.-d. art. crengurélei; pl. crenguréle, art. crengurélele
crengurea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRENGUREÁ,crengurele, s. f. (Pop.) Crenguță. — Creangă + suf. -urea.