crenguliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRENGULÍȚĂ,crengulițe, s. f. (Pop.) Crenguță. – Creangă + suf. -uliță.
crenguliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crengulíță (pop.) s. f., g.-d. art. crengulíței; pl. crengulíțe
crenguliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRENGULÍȚĂ,crengulițe, s. f. (Pop.) Crenguță. — Creangă + suf. -uliță.