crengos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRENGÓS, -OÁSĂ, crengoși, -oase, adj. Cu multe crengi; rămuros; crenguros. –
Creangă +
suf. -os.crengos (Dicționaru limbii românești, 1939)crengós și
crengurós, -oásă adj. (d.
creangă).
Nord. Rămuros, cu multe crengĭ.
crengos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crengós adj. m.,
pl. crengóși; f. crengoásă, pl. crengoásecrengos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRENGÓS, -OÁSĂ, crengoși, -oase, adj. Cu multe crengi; rămuros; crenguros. –
Creangă +
suf. -os.